Memoria Râmnicului – 635 de ani de la prima atestare documentară a Râmnicului – Constantin Mateescu

Joi, 18 Mai 2023, ora 14:00, la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul, are loc evocarea:

1388 – 20 Mai – 2023

„635 de ani de la prima astestare documentare a Râmnicului – Constantin Mateescu”

Locație: Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”

Partea I, orele 14,00: Constantin Mateescu,

„prozatorul Râmnicului” (evocare)

Partea a II-a, orele 17,00: lansarea volumului

Dragoș Serafim, Iubirea de Râmnic.

Tablete, versuri, evocări…

(2023)

Partea I

• la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, sala Media: orele 14,00 – 15,30

CONSTANTIN MATEESCU, „prozatorul RÂMNICULUI” (evocare)

În program:

• Cuvânt de deschidere: conf. univ. dr. Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii
• Cuvântul de salut din partea d-lui ing. Mircia Gutău, primarul Râmnicului
• „Memoria Râmnicului” de Constantin Mateescu în opinia unor tineri de azi: Patrisia Moraru și Petruț Covaciu, voluntari la Centrul Europe Direct Vâlcea

• Întâlnire cu editorii râmniceni ai operei lui Constantin Mateescu: prof. Silvian Marinescu, (ed. „Almarom”), prof. Silviu Popescu, prof. dr. Gheorghe Deaconu, prof. Augustina Sanda Constantinescu
• Opinii din public
• Proiecție film PowerPoint: Constantin Mateescu, Nostalgii râmnicene, un interviu de Valeria Tănase – cu secvențe și pe traseul reuniunii

Moderator: prof. dr. Ioan St. Lazăr

 DRAGOSTE DE RÂMNIC

Vechea imagine a orașului de provincie, a orașului liniștit, patriarhal, în care nu se întâmplă evenimente mari, în care timpul curge încet, fără convulsii, iar oamenii trăiesc din amintiri, după îndemnuri și tradiții multiseculare, începe să dispară treptat din peisajul țării noastre. Aceasta nu înseamnă nicidecum că micile orașe sunt șterse de pe hartă. Ele există, numărul lor e chiar în creștere vizibilă, ca urmare a unui dureror proces de industrializare ce a făcut ca o mare parte a populației să părăsească satele și să alerge după un destin mai fericit, străin de habitudinile și tradiția veche românească. Dar noile orașe mici nu mai păstrează nimic din farmecul și personalitatea așezărilor de odinioară, care au creeat un mit, au inspirat nenumărate condeie de valoare și s-au păstrat neșterse între filele atâtor cărți de memorialistică, a atâtor piese de teatru și romane. Un val de cenușie uniformizare a înecat în câteva decenii mai toate localitățile urbane, zidindu-le în prefabricate de beton, ștergând orice deosebire dintre ele, făcându-le să semene, așa cum ni se arată crucile de piatră din cimitirele eroilor, simetrice, pioase, fără nume.

        Pare ciudat și în aparență inexplicabil acest proces de uniformizare. Bunul simț ne îndeamnă să considerăm că în nici un caz nu a fost obligatoriu. În țările europene orașul mic trăiește, își păstrează vechile structuri arhitectonice și, poate, aerul medieval. Tradiția s-a îmbinat în spirit creator cu viziunea cea mai îndrăzneață. Oamenii, ei înșiși, și-au păstrat cu încăpățânare acel modus vivendi specific locului, și-au conservat statuile și monumentele și bazilicile, ba chiar și numele de străzi ce sună peste veacuri ca un clopot vechi și ruginit de catedrală. Această nebunie purtată peste vremuri constituie azi mândria fiecăruia dintre „burghezii” miilor de orășele ce populează Occidentul.

        Dacă acest proces de nivelare nu era obligatoriu, se înțelege că el a fost dictat de o politică morbidă sau incapabilă de a silabisi abecedarul sacru al Istoriei. Dincolo însă de orice speculații, realitatea rămâne martora celei mai triste campanii de distrugere a ființei micilor orașe de odinioară, azi municipii, înzorzonate cu o „Casă Albă”, cu o Poștă, cu școli zidite după proiecte tip, cu blocuri ieftine, sărace și stereotipe. Orașul de provincie de pe vremuri a dispărut. A dispărut și Râmnicul de odinioară. În locul lui s-a insinuat pervers un prototip de așezare umană, mic monstru multiplicat în zeci și zeci de exemplare.

            Trăim acum momente de renaștere, ce trebuie să înceapă cu re-scrierea Istoriei, cu re-punerea în drepturi a adevărului despre trecutul țării și al oamenilor de pe aceste meleaguri. Orașul de provincie de altădată, alături de satul românesc, e unul dintre păstrătorii cei mai fideli ai specificității ființei noastre naționale. Doresc să public o carte despre Râmnic. A înfățișa trecutul Râmnicului, cu farmecul său indicibil, nu înseamnă un îndemn la paseism și nici pretextul de a polemiza steril cu cei ce au contribuit la estomparea identității urbei. Doresc din suflet să reînviu în inimile oamenilor icoana vechiului oraș patriarhal și a vieții de odinioară, în speranța că impactul cu istoria, chiar dacă e vorba de cea apropiată, va fi un bun sfătuitor pentru edilii care proiectează Râmnicul de mâine.

Organizatori:

• Consiliul Județean Vâlcea
• Primăria Municipiului Râmnicu Valcea
• Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
• Forumul Cultural al Râmnicului
• Colegiul Medicilor

Sponsori:

• Clinicile RapidTest;
• Clubul Rotary Vâlcea;
• Boromir.