Vineri, 27 Iulie 2018, ora 18:00, in Sala de conferințe a Bibliotecii Județene Antim Ivireanul, are loc lansarea de carte:
„ISTORIA CATOLICISMULUI DIN JUDEŢUL VÂLCEA”
„Cartea despre catolicismul vâlcean este o sinteză binevenită, aproape exhaustivă, strălucitoare chiar, dar și contradictorie, atunci când încearcă o „împăcare” religioasă istorică. Ea poate să deschidă drumuri noi în studierea istoriei râmnicene, vâlcene, dar chiar și a istoriei românești (vezi cazul
„imigrantului” din 1335, Bogdan, cel care ar fi „descălecat”, chipurile, Moldova – afirmație riscantă și greu de dovedit!).
Este și o mână prietenească întinsă ortodocșilor (evident, majoritari) de pe aceste meleaguri vâlcene, pentru o cunoaștere reciprocă mai bună, cunoaștere care ar trebui să îmbogățească spiritualitatea tuturor trăitorilor de pe aceste meleaguri. Recursul la sursele documentare de primă mână (foarte utilă este și analiza bibliografiei temei), capacitatea de interpretare cu totul specială (dar și dorința de a surprinde și de a depăși formulele consacrate), au darul de a impune rapid această carte printre lucrările istorice de neocolit pentru cei interesați de istoria județului Vâlcea și nu doar a catolicilor de
aici”.
Prof. dr. Sorin OANE
PROGRAMUL MANIFESTĂRII:
I. Cuvânt de întâmpinare din partea conducerii BJAI Vâlcea
II. Alocuţţiuni rostite de invitaţţii oficiali
III. Vor exprima opinii despre carte:
● Prof. univ dr. Dinică CIOBOTEA – istoric
● Prof. dr. Veronica TAMAŞ – istoric şi scriitor
● Prof. dr. Sorin OANE – istoric şi scriitor, prefaţator al cărţii
● Prof. dr. Gheorghe DUMITRAŞCU – istoric, secretar general al Forumului Cultural al Râmnicului
● Prof. dr. Florin EPURE – istoric, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Vâlcea
● Prof. Ioan BARBU – scriitor, directorul Editurii „Antim Ivireanul”
● Prof. dr. Ion SOARE – scriitor, vicepreşedintele
Forumului Cultural al Râmnicului, consilier editorial şi postfaţator al cărţii
● Alţi vorbitori din sală
IV. Cuvântul autorului
V. Moment de protocol
Moderator: prof. dr. Ion SOARE
CONVIEŢUIRE PAŞNICĂ ÎNTRE CATOLICI ŞI ORTODOCŞI ÎN JUDEŢUL VÂLCEA
Începând cu secolul al XV-lea comunitatea catolică este atestată documentar și în Vâlcea, prin actul emis în anul 1419 de către regele maghiar Sigismund de Luxemburg. (. . .) Din secolul al XV-lea, datele despre catolici devin mai numeroase; după anul 1450, comunitatea acestora ilustrându-se în activatea comercială (ca să nu spunem că o vor monopoliza!): meșteșugarii sași se organizează în bresle, negustorii catolici primind de la domnie diverse facilităţi şi întreţinând cu cei din Transilvania un comerț avantajos pentru ambele părţi. Nivelul lor de prosperitate se observă atunci când încep să acumuleze terenuri și case în Râmnic și sunt recunoscuți de vecinii lor drept foarte buni meșteșugari și negustori, bucurându-se de considerație în sânul
societății. Se poate aprecia că, prin concentrarea locuințelor lor în zona centrală a orașului, „atrăgând atenția prin ordinea în care sunt dispuse“, ei pun de fapt bazele unui început de urbanism medieval, care a fost luat drept model și de cei care au continuat să dezvolte așezarea. (. . .)
Autohtonii vâlceni aveau avantaje economico-financiare certe din partea unor astfel de alogeni paşnici, harnici şi întreprinzători.
La mijlocul secolului al XVII-lea va avea loc, din nou, o creștere numerică a comunităţii catolice din oraș, care a dat semne de revenire, având chiar și preot („popa săsescu”).
Acest proces s-a accentuat și mai evident odată cu venirea bulgarilor chiproviceni – în majoritatea lor catolici – în Oltenia (Râmnic, Olăneşti, Ocnele
Mari) şi în Banat. Ei vor avea o contribuţie importantă la dezvoltarea economică a acestor zone, dar vor impulsiona şi viaţa religioasă de aici, prin ridicarea unei case de rugăciuni şi a unui oratoriu. Pentru acest lucru, dar și pentru că a permis înmormântarea catolicilor în cimitirul ortodox al orașului,
episcopul Ilarion al Râmnicului a fost caterisit în 1705 și înlocuit cu Antim Ivireanul. În legătură cu acest moment istoric, trebuie să precizăm faptul că în toată această perioadă nu au existat conflicte majore între catolicii şi ortodocşii din Vâlcea, necum pe teme confesionale, inerentele neînţelegeri ivite datorându-se, de regulă, unor litigii privind anumite proprietăţi. Din documentele timpului rezultă indubitabil faptul că majoritatea acestor
divergenţe, legate de imobile au fost rezolvate în favoarea franciscanilor, care au găsit înțelegere la Domnie dar, în mod surprinzător – după episodul Ilarion – și la episcopii ortodocși ai locului.
În perioada când Oltenia a fost ocupată de austrieci (1718-1739), comunitatea catolică din Râmnic a cunoscut – lucru normal, până la un punct! – o perioadă de înflorire, reuşind să construiască, între anii 1720 și 1730, un impunător locaș de cult din piatră, pe un teren cumpărat chiar în centrul oraşului:
Biserica „Sfântul Anton de Padova”, existentă şi în prezent, care va fi modernizată structural şi reînnoită în perioadele care au urmat. Din acel moment, Bărăția franciscană a reprezentat o instituție care s-a implicat nu numai în viața religioasă a celor de confesiune catolică din regiune, dar a contribuit și la ridicarea nivelului de trai, cultură și educație al locuitorilor județului” (Istoria catolicismului din judeţul Vâlcea, pag. 286-287).
